Convulsiile febrile la copil și pașii care vă ajută să rămâneți în siguranță

Convulsiile febrile la copil pot începe brusc și îi pot speria profund pe părinți, mai ales atunci când copilul se încordează, își pierde contactul vizual sau are mișcări ritmice ale membrelor. De cele mai multe ori, apar în timpul unui episod cu febră și nu lasă urmări asupra dezvoltării copilului, însă unele situații cer evaluare medicală imediată. Felul în care reacționați în primele momente poate preveni loviturile și îi oferă medicului informații utile despre episod.

Cum arată o convulsie febrilă la copil

Convulsiile febrile sunt episoade convulsive asociate cu febra, întâlnite mai ales la copiii mici, de regulă între trei luni și cinci ani. Ele nu sunt provocate de o infecție a sistemului nervos central și apar fără un istoric de crize anterioare neprovocate. Vârsta, febra și predispoziția familială pot contribui la apariția lor.

În timpul unei crize, copilul își poate pierde starea de conștiență, se poate încorda și poate avea mișcări ritmice ale brațelor și picioarelor. Uneori apar cianoză la nivelul feței, salivație sau secreții la nivelul gurii. După episod, copilul poate fi somnolent, dezorientat ori greu de liniștit, fără ca această reacție să însemne automat o complicație.

Nu orice tremur înseamnă convulsie. În timpul unui frison, copilul își păstrează starea de conștiență și poate răspunde la vocea dumneavoastră, în timp ce în timpul unei convulsii contactul cu el este pierdut sau mult diminuat. Observația atentă ajută medicul să distingă aceste situații.

Convulsia febrilă simplă este, de obicei, generalizată și nu se repetă în interval de 24 de ore. Convulsia febrilă complexă poate dura mai mult, se poate repeta în aceeași perioadă sau poate afecta predominant o anumită parte a corpului; aceste caracteristici cer o evaluare medicală mai atentă.

Ce faceți în timpul episodului

Rămâneți lângă copil și încercați să vă păstrați calmul. Așezați-l pe o suprafață sigură, de preferat pe podea sau pe pat, departe de colțuri, jucării tari și obiecte care îl pot lovi. Dacă poartă haine strâmte în jurul gâtului, slăbiți-le, iar după ce este posibil, poziționați-l pe o parte pentru a menține căile respiratorii cât mai libere.

Urmăriți ora la care începe episodul și observați ce se întâmplă: dacă mișcările sunt generalizate sau apar mai ales pe o parte, dacă respirația se modifică și cum reacționează copilul după încetarea crizei. Aceste detalii pot fi greu de reținut, de aceea un alt adult poate nota momentul sau poate filma scurt episodul, numai dacă acest lucru nu întârzie ajutorul.

Nu imobilizați brațele sau picioarele copilului și nu încercați să opriți cu forța mișcările. Nu introduceți degetele, linguri, obiecte textile sau medicamente în gură și nu îi oferiți apă ori mâncare cât timp nu este complet conștient. Aceste gesturi pot provoca răni, înec sau aspirarea conținutului în căile respiratorii.

Nu încercați să scădeți febra în timpul convulsiei prin duș, baie sau aplicarea unor substanțe pe piele. Prioritatea este protejarea copilului și urmărirea duratei episodului, nu coborârea imediată a temperaturii. După ce criza s-a oprit și copilul este treaz, temperatura și starea generală pot fi evaluate mai corect.

• Așezați copilul într-un loc unde nu se poate lovi.
• Întoarceți-l pe o parte, dacă puteți face acest lucru fără să îl forțați.
• Cronometrați episodul și urmăriți respirația.
• Nu puneți nimic în gura copilului și nu îl țineți cu forța.

Când sunați la 112 și când mergeți la urgență

Sunați la 112 dacă episodul continuă după cinci minute sau dacă nu reușiți să apreciați durata și copilul nu își revine. O convulsie care se prelungește poate reprezenta o urgență, iar așteptarea pentru a vedea dacă trece singură poate întârzia tratamentul. Spuneți operatorului vârsta copilului, faptul că are febră, momentul începerii crizei și cum respiră.

Apelul este necesar și dacă respirația nu revine normal după încetarea mișcărilor, copilul rămâne cianotic, nu se trezește sau devine din ce în ce mai greu de stimulat. Cereți ajutor fără întârziere dacă s-a lovit, s-a înecat, convulsia a apărut în apă ori există suspiciunea că a înghițit un medicament sau un alt produs.

O evaluare urgentă este recomandată când criza se repetă în decurs de 24 de ore sau când mișcările sunt localizate, de exemplu predomină la un singur braț ori la un singur picior. Aceste elemente pot încadra episodul ca fiind complex și pot schimba investigațiile recomandate de medic.

Febra asociată cu rigiditatea gâtului, vărsături repetate, erupții neobișnuite, stare profund alterată sau o recuperare care nu apare după criză trebuie tratată cu seriozitate. Infecțiile sistemului nervos central, precum meningita sau encefalita, trebuie excluse de către echipa medicală atunci când tabloul clinic ridică suspiciuni.

Chiar dacă episodul s-a oprit rapid și copilul pare bine, contactați medicul pentru recomandări, mai ales dacă este prima convulsie. Părinții pot fi îndrumați către pediatru sau neurolog pediatru, în funcție de aspectele observate și de starea copilului.

• Sunați la 112 când convulsia depășește cinci minute sau copilul nu își revine.
• Cereți ajutor imediat pentru probleme de respirație, cianoză persistentă sau pierderea prelungită a stării de conștiență.
• Mergeți la urgență dacă episodul se repetă în 24 de ore sau afectează predominant o parte a corpului.
• Solicitați evaluare rapidă dacă apar semne care pot sugera meningită ori encefalită.

Ce informații pregătiți pentru medic după criză

După ce copilul este în siguranță, notați ora de început și durata aproximativă a episodului. Menționați dacă a fost prima criză, dacă mișcările au cuprins întregul corp sau doar o zonă și dacă au existat modificări ale respirației, ale culorii pielii ori secreții la nivelul gurii.

Spuneți medicului când a apărut febra, cum a fost măsurată și dacă au existat simptome înaintea ei, precum tuse, nas înfundat, diaree, vărsături sau refuzul alimentelor. Notați și cum s-a comportat copilul după episod: dacă a adormit, a rămas confuz, a devenit foarte agitat sau și-a reluat treptat comportamentul obișnuit.

Menționați dacă există rude care au avut convulsii febrile și dacă micuțul a mai avut crize, convulsii neonatale sau episoade fără febră. Istoricul familiei și descrierea exactă a evenimentului îl ajută pe medic să diferențieze o convulsie febrilă simplă de una complexă sau de o altă problemă neurologică.

O convulsie febrilă simplă are, în general, un prognostic bun și nu afectează dezvoltarea copilului. Totuși, părinții nu pot stabili singuri tipul crizei doar după durata percepută, mai ales când episodul este primul; evaluarea medicală stabilește dacă sunt necesare investigații și monitorizare.

Păstrați la îndemână numerele serviciilor de urgență și ale medicului copilului și discutați din timp cu familia despre rolul fiecărui adult în cazul unei crize. Dacă apare un nou episod, unul dintre dumneavoastră poate supraveghea copilul, iar celălalt poate suna după ajutor și poate oferi informațiile cerute.

Notați durata și aspectul convulsiei imediat după ce copilul este stabil, apoi programați evaluarea recomandată chiar dacă recuperarea pare completă. Un plan discutat anterior cu pediatrul vă ajută să reacționați rapid, fără să introduceți obiecte în gura copilului și fără să întârziați apelul la 112 atunci când apar semne de alarmă.